Cartea săptămânii: PASĂREA ALBĂ– R.J. Palacio

Copiii mei, așa cum îmi place să le spun, citesc!

Sunt foarte mândră de ei!

Săptămânal, ne-am gândit să vă recomandăm o carte.

Săptămâna aceasta, recomandarea vine din partea unui elev care este în clasa a VI-a!

R.D., clasa a VI-a

Pasărea albă

A fost odată o fetiță pe nume Sara Blum, care trăia într-un oraș din Franța. Tatăl ei era un chirurg renumit, iar mama ei era profesoară de matematică. Orașul în care locuia ea, Aubervilliers-aux-Bois, era în Munții Margeride și era înconjurat de o pădure seculară numită Mernuit.

        În iunie 1940, Franța s-a predat Germaniei și s-a împărțit în două zone: zona ocupată și zona liberă. Peste 13 000 de evrei au fost arestați și reținuți pe un stadion din Paris, fără mâncare și fără apă. Sara mergea în fiecare zi la școala Lafayette, unde spunea că este în Rai, pentru că accepta elevi de toate religiile. Sarei nu îi mai plăcea în Franța. Voia să se mute din țară, dar mama ei nu a fost de acord, pentru că era prea riscant. Într-o dimineață, pe când Sara trebuia să meargă la școală, tatăl ei i-a spus să se încalțe cu bocancii, nu cu pantofii roșii. Sara l-a ascultat până când a ieșit din casă. Apoi, s-a ascuns după o casă și s-a încălțat iar cu pantofii. Sara stătea în bancă cu un băiat poreclit Tourteau (înseamnă crab), care avea niște probleme la picioare, deoarece făcuse poliomelită când era mic. Vincent o ia în râs pe Sara pentru simplul fapt ca era evreică.

        Naziștii vin să ia copiii. Profesoara împreună cu pastorul Luc încearcă să îi ascundă pe copii în pădure, doar că cineva i-a trădat, iar copiii au fost prinși. O parte dintre ei au ajuns în lagăr, iar cei mai mici împreună cu profesoara s-au pierdut pentru totdeauna.

      Sara este salvată de Tourteau care știa o scurtătură, mai exact un canal subteran în care obișnuia să meargă cu tatăl său. Cei doi au mers prin acel canal aproape 20 de kilometrii până au ajuns în satul unde locuia Tourteau. Lângă sat, era un hambar mare, unde Sara putea sta o vreme până când naziștii plecau. Tourteau îi spune Sarei numele lui adevărat: Julien. Aceasta rămâne numele cel mai aproape de inimă, pe care Sara îl dă fiului său, iar mai târziu acesta îl va da copilului său.

        Părinții lui Julien fac curățenie în hambar, îi duc mâncare, haine și, mai ales, alinare.

Ferindu-se de vecini, mama lui Julien o vizita des pe Sara, jucau cărți, stăteau de vorbă și o spăla.

        Julien o vizita zilnic, seara îi povestea ce se întâmpla la școală și se jucau. Sara îi povestește lui Julien că îi place să deseneze cel mai mult păsări de la un joc pe care îl juca cu tatăl său când era mică.

        Vincent îl urmărește pe Julien și îl bate foarte rău. În momentul în care Sara a vrut să iasă din ascunzătoare, sute de lilieci au început să roiască jos în hambar, speriindu-i pe Vincent și pe prietenii lui. Julien o ceartă pe Sara că i-a pus în pericol pe el și pe părinții lui și că e greșit să te gândești doar la tine.

        Julien nu a mai venit la Sara două săptămâni. Când a revenit, Sara și-a cerut iertare, s-au împăcat și au redevenit cei mai buni prieteni.

        Cei doi s-au schimbat mult. De ziua Sarei, mama lui Julien îi dă un tort de ciocolată, iar Julien îi cioplește o pasăre. Noaptea, Julien o duce pe Sara în pădure unde înfloriseră clopoțeii. Sara îi dăruiește lui Julien caietul său de schițe.

        Naziștii îl răpesc pe Julien care își pierde șapca, cârja și caietul cu schițe. Vincent găsește caietul cu schițe și face legătura între fata roșcată și Julien și pleacă înarmat spre hambar. Din fericire, Sara nu a fost găsită pentru că s-a ascuns foarte bine. Sara ieșise pe o ușă din spatele hambarului și fugi în pădure. În pădure, dădu peste un lup nervos pe care Sara îl visase. Din fericire, ea a scăpat de lup, dar Vincent a fost omorât. Sara recunoaște geanta lui Julien și găsește caietul ei de desene. Își dă seama că Julien a fost arestat.

        Sara fuge să îi anunțe pe părinții lui Julien. Sara descoperă că soții Lafleur sunt oameni de încredere. Doamna Lafleur îi oferă mamei lui Julien bani să își salveze băiatul.

        Julien este împușcat de către nemți înainte ca mama lui să ajungă la el.

        Sara a rămas cu părinții lui Julien până la terminarea războiului. Într-o zi, din senin, a aflat că tatăl său trăia. Sara s-a mutat cu tatăl ei la Paris, dar îi vizita pe părinții lui Julien în fiecare vară. Pe primul copil l-a botezat Julian.

Recomand această carte, deoarece vorbește despre curajul și bunătatea unor oameni,

chiar și în vreme de război.

Bunătatea nu se uită niciodată!

Cartea săptămânii: Moarte pe Nil – Agatha Christie

Copiii mei, așa cum îmi place să le spun, citesc! Sunt foarte mândră de ei!

Săptămânal, ne-am gândit să vă recomandăm o carte.

Săptămâna aceasta, recomandarea vine din partea unei eleve care este în clasa a VIII-a!

Aceasta carte polițistă este despre mister, crimă și alte întâmplari care sunt elucidate de către faimosul detectiv Poirot, din seria Hercule Poirot. Povestea începe cu doi îndrăgostiți, Jacqueline și Simon Doyle, care merg la prietena lui Jacqueline, cu rugămintea să-l angajeze pe Simon, deoarece cei doi erau proaspăt căsătoriți. Însă, Linnet și Simon se îndrăgostesc și ajung să se căsătorească. Pleacă apoi în luna de miere în Egipt, unde sunt urmăriți de către Jacqueline care vrea să se răzbune. Simon are un plan de a scăpa de fosta sa parteneră, așa că, cei doi pleacă împreună pe un vapor pe Nil, unde restul acțiunii avea să se petreacă.

Pe vas, apar mai multe personaje. De asemenea, avem de-a face cu mai mulți suspecți la prima crimă care avea să se petreacă, după ce Jacqueline l-a împușcat în picior pe Simon. În aceeași noapte, soția sa, Linnet, a fost găsită decedată, fiind prima victimă de pe vapor. Pe parcursul investigației, detectivului Poirot i se arată alte victime, până acesta reușeste să elucideze misterul. În total sunt trei victime. Poirot ajunge să-l acuze pe Simon și pe fosta sa iubită, Jacqueline, spunând că, de la bun început, planul lor a fost să-i fure averea lui Linnet. Când Poirot a terminat de făcut acuzația și toți pasagerii erau de față, cei doi s-au sinucis pe loc.

Recomand această carte, deoarece este plină de suspans și chiar tu poți să participi la investigație si să încerci să rezolvi misterul împreună cu detectivul Hercule Poirot. Poți învăța din greșelile altora și, de asemenea, dacă ești un fan al cărților polițiste, această carte merită citită!

Cartea săptămânii – MÂINI ÎNZESTRATE

                                                                         Mâini înzestrate

Copiii mei, așa cum îmi place să le spun, citesc! Sunt foarte mândră de ei! Săptămânal, ne-am gândit să vă recomandăm o carte. Săptămâna aceasta, recomandarea vine din partea unei eleve care este în clasa a VI-a! Citesc cărți la recomandarea mea, dar citesc și din proprie inițiativă, ceea ce mă încântă. Când pun pe listă o carte recomandată de ei, îmi saltă sufletul de fericire! Pe asta am pus-o deja! Să o puneți și voi !

Aceasta este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit. În această carte, vestitul neurochirurg, Ben Carson, omul care transformă imposibilul în posibil și speranțele în împliniri, ne povestește despre viața lui aflată într-o perfecționare continuă, plină de traume, dar și de bucurii.

După ce tatăl lui și-a părăsit familia, veniturile familiei au scăzut considerabil, mama lui fiind menajeră, iar fratele său neavând un loc de muncă, fiind încă elev. De asemenea,  o familie de culoare nu era prea avantajată în acea vreme, în America. Notele celor doi băieți erau foarte mici, dar, în ciuda acestui lucru, mama lor le spunea mereu că ei sunt deștepți și pot mai mult de atât.

Cu sprijinul mamei lor, al lui Dumnezeu și al profesorilor, aceștia și-au îmbunătățit situația școlară, astfel  încât, la sfârșitul anului, Ben a primit o diplomă pentru cel mai bun elev.

Bineînțeles, ca orice adolescent și Ben s-a îndrăgostit… Aceștia se completau unul pe celălalt, se ajutau și se încurajau reciproc. Cu ajutorul ei, Ben a terminat facultatea, iar în timpul rezidențiatului, a avut surpriza, la acel moment, neplăcută de a face prima operație pe creier.  Operația a fost un succes, iar cu toții au fost impresionați de rezultate, în ciuda faptului că acest lucru era total ilegal.

Acesta a avut multe reușite, dar cea mai importantă și mai complicată a fost separarea a doi siamezi uniți în partea superioară a capului. După patru luni în care totul a fost planificat, operația a fost un real succes, iar siamezii au supraviețuit.

În prezent, Dr. Ben Carson este directorul Secției de Neurochirurgie Pediatrică a prestigiosului Spital „Johns Hopkins”-  Baltimore, primind de 27 de ori titlul de Doctor Honoris Causa.

Recomand această carte tuturor oamenilor care nu au încredere în ei, care cred că totul se rezumă doar la o greșeală  și care se opresc la o nereușită, dar și celor care cred că fără Dumnezeu  pot duce o viață bună. Este o carte din care ai ce învăța, dacă vrei să o faci. Vă invit să citiți această minunată carte și să îmi spuneți ce ați învățat din ea!

Citate

„În orice carieră, fie că eşti electrician, secretară, muzician sau chirurg, trebuie să ai încredere în tine şi în capacităţile tale. Să ai o asemenea siguranţă încât să poţi spune: ,,Pot totul. Dacă nu ştiu ceva, întreb.”. Foarte simplu.”

„Cunoştinţele păstrează-le pentru tine, nouă arată-ne ce poţi!”

„Cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare om, un plan ale cărui detalii le aflăm pe parcursul vieţii, chiar dacă uneori n-avem nicio idee despre mersul lucrurilor.”

„Nu contează ce culoare are pielea unui om. Dacă eşti bun, vei fi recunoscut, pentru că, în ciuda prejudecăţilor lor, oamenii vor alege întotdeauna ce e mai bun.”

„Am convingerea că Dumnezeu ne dă tuturor daruri, iar noi, la rândul nostru, avem privilegiul deosebit de a le cultiva pentru a-I sluji şi a fi de folos umanitaţii.”