Cartea săptămânii: PASĂREA ALBĂ– R.J. Palacio

Copiii mei, așa cum îmi place să le spun, citesc!

Sunt foarte mândră de ei!

Săptămânal, ne-am gândit să vă recomandăm o carte.

Săptămâna aceasta, recomandarea vine din partea unui elev care este în clasa a VI-a!

R.D., clasa a VI-a

Pasărea albă

A fost odată o fetiță pe nume Sara Blum, care trăia într-un oraș din Franța. Tatăl ei era un chirurg renumit, iar mama ei era profesoară de matematică. Orașul în care locuia ea, Aubervilliers-aux-Bois, era în Munții Margeride și era înconjurat de o pădure seculară numită Mernuit.

        În iunie 1940, Franța s-a predat Germaniei și s-a împărțit în două zone: zona ocupată și zona liberă. Peste 13 000 de evrei au fost arestați și reținuți pe un stadion din Paris, fără mâncare și fără apă. Sara mergea în fiecare zi la școala Lafayette, unde spunea că este în Rai, pentru că accepta elevi de toate religiile. Sarei nu îi mai plăcea în Franța. Voia să se mute din țară, dar mama ei nu a fost de acord, pentru că era prea riscant. Într-o dimineață, pe când Sara trebuia să meargă la școală, tatăl ei i-a spus să se încalțe cu bocancii, nu cu pantofii roșii. Sara l-a ascultat până când a ieșit din casă. Apoi, s-a ascuns după o casă și s-a încălțat iar cu pantofii. Sara stătea în bancă cu un băiat poreclit Tourteau (înseamnă crab), care avea niște probleme la picioare, deoarece făcuse poliomelită când era mic. Vincent o ia în râs pe Sara pentru simplul fapt ca era evreică.

        Naziștii vin să ia copiii. Profesoara împreună cu pastorul Luc încearcă să îi ascundă pe copii în pădure, doar că cineva i-a trădat, iar copiii au fost prinși. O parte dintre ei au ajuns în lagăr, iar cei mai mici împreună cu profesoara s-au pierdut pentru totdeauna.

      Sara este salvată de Tourteau care știa o scurtătură, mai exact un canal subteran în care obișnuia să meargă cu tatăl său. Cei doi au mers prin acel canal aproape 20 de kilometrii până au ajuns în satul unde locuia Tourteau. Lângă sat, era un hambar mare, unde Sara putea sta o vreme până când naziștii plecau. Tourteau îi spune Sarei numele lui adevărat: Julien. Aceasta rămâne numele cel mai aproape de inimă, pe care Sara îl dă fiului său, iar mai târziu acesta îl va da copilului său.

        Părinții lui Julien fac curățenie în hambar, îi duc mâncare, haine și, mai ales, alinare.

Ferindu-se de vecini, mama lui Julien o vizita des pe Sara, jucau cărți, stăteau de vorbă și o spăla.

        Julien o vizita zilnic, seara îi povestea ce se întâmpla la școală și se jucau. Sara îi povestește lui Julien că îi place să deseneze cel mai mult păsări de la un joc pe care îl juca cu tatăl său când era mică.

        Vincent îl urmărește pe Julien și îl bate foarte rău. În momentul în care Sara a vrut să iasă din ascunzătoare, sute de lilieci au început să roiască jos în hambar, speriindu-i pe Vincent și pe prietenii lui. Julien o ceartă pe Sara că i-a pus în pericol pe el și pe părinții lui și că e greșit să te gândești doar la tine.

        Julien nu a mai venit la Sara două săptămâni. Când a revenit, Sara și-a cerut iertare, s-au împăcat și au redevenit cei mai buni prieteni.

        Cei doi s-au schimbat mult. De ziua Sarei, mama lui Julien îi dă un tort de ciocolată, iar Julien îi cioplește o pasăre. Noaptea, Julien o duce pe Sara în pădure unde înfloriseră clopoțeii. Sara îi dăruiește lui Julien caietul său de schițe.

        Naziștii îl răpesc pe Julien care își pierde șapca, cârja și caietul cu schițe. Vincent găsește caietul cu schițe și face legătura între fata roșcată și Julien și pleacă înarmat spre hambar. Din fericire, Sara nu a fost găsită pentru că s-a ascuns foarte bine. Sara ieșise pe o ușă din spatele hambarului și fugi în pădure. În pădure, dădu peste un lup nervos pe care Sara îl visase. Din fericire, ea a scăpat de lup, dar Vincent a fost omorât. Sara recunoaște geanta lui Julien și găsește caietul ei de desene. Își dă seama că Julien a fost arestat.

        Sara fuge să îi anunțe pe părinții lui Julien. Sara descoperă că soții Lafleur sunt oameni de încredere. Doamna Lafleur îi oferă mamei lui Julien bani să își salveze băiatul.

        Julien este împușcat de către nemți înainte ca mama lui să ajungă la el.

        Sara a rămas cu părinții lui Julien până la terminarea războiului. Într-o zi, din senin, a aflat că tatăl său trăia. Sara s-a mutat cu tatăl ei la Paris, dar îi vizita pe părinții lui Julien în fiecare vară. Pe primul copil l-a botezat Julian.

Recomand această carte, deoarece vorbește despre curajul și bunătatea unor oameni,

chiar și în vreme de război.

Bunătatea nu se uită niciodată!

Cartea săptămânii: Moarte pe Nil – Agatha Christie

Copiii mei, așa cum îmi place să le spun, citesc! Sunt foarte mândră de ei!

Săptămânal, ne-am gândit să vă recomandăm o carte.

Săptămâna aceasta, recomandarea vine din partea unei eleve care este în clasa a VIII-a!

Aceasta carte polițistă este despre mister, crimă și alte întâmplari care sunt elucidate de către faimosul detectiv Poirot, din seria Hercule Poirot. Povestea începe cu doi îndrăgostiți, Jacqueline și Simon Doyle, care merg la prietena lui Jacqueline, cu rugămintea să-l angajeze pe Simon, deoarece cei doi erau proaspăt căsătoriți. Însă, Linnet și Simon se îndrăgostesc și ajung să se căsătorească. Pleacă apoi în luna de miere în Egipt, unde sunt urmăriți de către Jacqueline care vrea să se răzbune. Simon are un plan de a scăpa de fosta sa parteneră, așa că, cei doi pleacă împreună pe un vapor pe Nil, unde restul acțiunii avea să se petreacă.

Pe vas, apar mai multe personaje. De asemenea, avem de-a face cu mai mulți suspecți la prima crimă care avea să se petreacă, după ce Jacqueline l-a împușcat în picior pe Simon. În aceeași noapte, soția sa, Linnet, a fost găsită decedată, fiind prima victimă de pe vapor. Pe parcursul investigației, detectivului Poirot i se arată alte victime, până acesta reușeste să elucideze misterul. În total sunt trei victime. Poirot ajunge să-l acuze pe Simon și pe fosta sa iubită, Jacqueline, spunând că, de la bun început, planul lor a fost să-i fure averea lui Linnet. Când Poirot a terminat de făcut acuzația și toți pasagerii erau de față, cei doi s-au sinucis pe loc.

Recomand această carte, deoarece este plină de suspans și chiar tu poți să participi la investigație si să încerci să rezolvi misterul împreună cu detectivul Hercule Poirot. Poți învăța din greșelile altora și, de asemenea, dacă ești un fan al cărților polițiste, această carte merită citită!